Blefarita cronică reprezintă o afecțiune inflamatorie a pleoapelor, cu evoluție acută sau cronică (cea mai frecventă). Cauza blefaritei cronice anterioare nu este perfect elucidată, dar se știe că atât infecția cu stafilococ, cât și excesul de sebuum joacă un rol important.

1. Blefarita seboreică – se asociază frecvent cu dermatita seboreică ce afectează pielea capului și zona retro auriculară. Lipidele secretate în exces, sub acțiunea unei bacterii prezente pe piele – Corynebacterium sunt transformate în acizi grași iritanți;
2. Blefarita posterioară se manifestă ca disfuncție a glandelor Meibomius (rosacea oculara) ce poate fi asociată cu acneea rosacea facială. Datorită relației intime între pleoape și suprafața oculară, blefarita cronică poate cauz complicații la nivelul conjunctivei și corneei.

Fig.1 Blefarita seboreică, margine lucioasă  a genelor anterioare, hiperemie	Fig.2 Blefarita seboreică, gene lipite, cu depozite la nivelul lor

Blefarita cronică se manifestă prin senzație de arsură, ușoară fotofobie, cruste și înroșirea marginii pleoapelor. Dimineața disconfortul este mai accentuat, boala evoluând cu remisiuni și exacerbări. Surprinzător, constatăm că este frecventă dicordanța între severitate simptomelor și aspectul clinic.

Blefarita stafilococică se caracterizează prin roșeața marginii libere a pleoapelor, cu scuame dure localizate în jurul bazei genelor.

Fig.3 Blefarita stafilococică	Fig.4 Blefarita stafilococică

Blefarita seboreică se manifestă prin înroșirea marginii libere a pleoapelor asociată cu depuneri grase ce lipesc genele între ele, scuame subțiri localizate pe marginea pleoapelor și pe gene.

Blefarita veche severă, în particular cea stafilococică poate produce îngroșarea și cicatrizarea marginii pleoapelor, căderea genelor, deformarea genelor înspre cornee (trichiazis) cu senzații de înțepătură și disconfort permanent.

Afecțiuni asociate:

• Orjeletul;
• Instabilitatea filmului lacrimal în 30 – 50 %, cu producerea sindromului de ochi uscat;
• Conjunctivită papilară și keratita marginală prin hipersensibilitate la toxinele stafilococului.

Tratament:

Igiena pleoapelor pentru a îndepărta crustele și produșii toxici, include masajul zilnic al marginii pleoapelor cu produse speciale (Blefaroshampoo, Blefagel) sau șervețele umede pentru igiena oculară (IRIDIUM). Gradual, igiena pleoapelor poate fi efectuată mai puțin frecvent dacă boala este sub control, dar nu trebuie oprită pentru că blefarita poate apărea din nou.

Unguentele oftalmice cu antibiotice trebuie aplicate după igiena riguroasă a pleoapelor, prin masaj ușor al marginii palpebrale cu un bețișor auricular sau cu degetul curat. Pentru instabilitatea filmului lacrimal, se asociază substituenți de lacrimi (lacrimi artificiale – de ex. Systane ULTRA, HYLOCARE, TRIUM).