Corioretinita seroasă centrală este o afecțiune de cauză necunoscută, manifestată printr-o decolare seroasă a neuroepiteliului retinian (mai exact, apariția unei bule de lichid clar între straturile retiniene, la nivel macular). Zona centrală a retinei, numită macula este zona retiniană responsabilă de vederea centrală, fină, care permite permite citirea literelor mici, șofatul, recunoașterea figurii oamenilor. Localizarea corioretinita seroasă centrală la nivel macular are ca rezultat scăderea AV(acuitate vizuală), însoțită de modificarea formei obiectelor (metamorfopsii), eventual tulburări în percepția culorilor.

Fig.1 Aspectul OCT al unei corioretinite seroase centrale, din cazuistica Clinicii Novaoptic

Etiologia este necunoscută, dar se pot incrimina: stresul fizic sau emoțional intens, tipul A de personalitate (coleric), sexul masculin (bărbații sunt de 2-5 ori mai afectați decât femeile), vârsta 20-50 de ani, rasa caucaziană, hipertensiunea arterială, fumatul și consumul de alcool. Sarcina, sdr.Cushing, lupusul sistemic eritematos și transplantul de organ solid pot precipita boala.

Fiziopatologic, originea lichidului subretinian este coroida, la care se adaugă congestia localizată a capilarelor din unele zone coroidiene, ceea ce permite creșterea exudatului coroidian. Astfel, EPR (epiteliul pigmentar retinian) suferă o decolare față de neuroepiteliu, cu apariția unui defect focal în EPR.

Simptomele care-i aduc pe pacienți la medic sunt: scăderea bruscă, dar moderată a vederii la un ochi, distorsionarea imaginilor/ imagini mai mici (metamorfopsii/micropsii), perturbarea senzației cromatice (discromatopsii) și a vederii stereoscopice, scăderea sensibilității la contrast, uneori fotofobie. 10-25% din cazuri pot prezenta afectarea celui de-al 2-lea ochi în câteva săptămâni, dar până la 60% din pacienți recuperează complet acuitatea vizuală (unii rămân totuși cu ușoare metamorfopsii). Doar 5-10% din pacienți rămân cu acuitatea vizuală sub 1/2.

Fig.2 și 3 Fotografie fund de ochi stâng la un pacient tânăr ce prezintă un puseu CRSC, vizibilă ca o bulă rotundă centrală, cu margini bine conturate

Boala poate fi diagnosticată relativ ușor cu un simplu examen oftalmoscopic (fund de ochi), ce evidențiază o mică “bulă de lichid” chiar în centrul retinei. Diagnosticul de certitudine se face însă cu ajutorul OCT – tomografie oculară în coerență optică – o investigație de mare finețe, care cuantifică la nivel de microni, înălțimea bulei de lichid intraretinian, morfologia acesteia, starea straturilor retiniene supra și subiacente etc, fiind o investigație de mare valoare diagnostică și de urmărire a eficienței tratamentului.

Fig.4 și 5 Harta retiniană și imagini OCT ale retinei unui pacient cu CRCS prezentând o bulă unică de lichid

Realizând secțiuni prin retină cu o rezoluție de 10 microni, aparatul vizualizează straturile retinei și obiectivează orice modificare structurală a acesteia la nivel de maculă, nerv optic sau orice alt punct al polului posterior. Pacientul rămâne în baza de date, fiind posibil, printr-un program special să se urmăreasca eficient evoluția în timp a afecțiunii, dar primește și printuri color de mare rezoluție, cu care se poate prezenta la un control, oriunde.

Fig.6 Reducerea decolării seroase în evoluție,
urmărită timp de 3 luni

În ultimii 2 ani s-a constatat o creștere a incidenței acestei afecțiuni retiniene, aspect obiectivat prin înregistrarea unui număr mai ridicat de pacienți la care s-a efectuat tomografie în coerență optică (OCT) în clinica Novaoptic. Acest lucru se datorează și colegilor noștri oftalmologi din județ care au recomandat această examinare.

În ceea ce privește tratamentul, atitudinea modernă este de a aștepta 4-6 luni până la resorbția lichidului, fără nici un tratament, însă cei mai multi medici recomandă totuși medicație sistemică: antiinflamatorie (Indometacin - 3 cp/zi ), antialergică (Claritine – 2 cp/zi), vasculotrofice (Tarosin – 3 cp/zi), diuretice (Ederen/Acetazolamida – ½ cp de 2 ori/zi). Nefiind considerată o afecțiune inflamatorie nu se administrează cortizon. Uneori, în decurs de 1-2 luni, simptomele se remit, fapt evidențiat și la OCT prin aplatizarea/dispariția bulei de lichid. Rareori se indică tratamentul laser, deoarece lichidul se resoarbe în 2-3 luni de la debut. Indicațiile tratamentului laser sunt: când lichidul persistă peste 4 luni, dacă pacientul necesită rapid acuitate vizuală bună sau dacă pacientul prezintă o recidivă ( fotocoagularea laser scurtează durata de îmbunătățire a acuității vizuale) sau în cazul în care corioretinita seroasă centrală nu intereseaza direct macula. Aplicarea laserului se face direct pe ,,punctul de fugă’’ – pe focarul de scurgere, doar dacă acesta este în zona avasculară foveolară (vizibilă dupa angiofluorografie). De precizat că riscul de neovascularizație coroidiană în zona foveolară este crescut după fotocoagularea laser și informarea pacientului în acest sens este obligatorie!

O ultimă posibilitate ar fi injectarea intravitreană de agenți antiVEGF (Avastin) realizat în condiții riguroase de asepsie în blocul operator.
În concluzie, corioretinita seroasă centrală este o afecțiune cu un bun prognostic vizual în cazul în care este diagnosticată și tratată eficient.