Ochiul, principalul organ de simţ al omului, deşi protejat în interiorul unei cavităţi osoase, poate fi expus diverselor traumatisme, plăgi, corpi străini, contuzii sau arsuri care pot avea uneori repercursiuni grave şi efecte ireversibile asupra vederii.

Pătrunşi accidental în ochi, corpii străini reprezintă urgenţe oftalmologice. Aproximativ 1 din 20 consulturi oftalmologice este pentru un traumatism ocular.

Corpii străini proiectaţi în ochi, după natura şi mărimea lor, se pot opri la nivelul conjunctivei (membrană mucoasă transparentă situată pe faţa profundă a pleoapelor şi pe faţa anterioară a globului ocular), la nivelul corneei (structură transparentă ce formează partea anterioară a tunicii externe a globului ocular) sau pot pătrunde în interiorul globului ocular sau în orbită.

Prezenţa corpilor străini conjunctivali se manifestă prin jenă, mâncărime, arsură sau durere, acuze pe care bolnavul le localizează de obicei sub pleoapa superioară şi semne reacţionale: hiperemie şi câteodată secreţie, iar uneori chiar fotofobie cu închiderea reflexă a pleoapelor. Simptomele subiective depind de temperamentul bolnavului, de situarea corpului străin, dar şi de natura acestuia şi timpul cât a stat în mucoasă. Dacă se freacă de polul anterioar al ochiului, acesta poate determina eroziuni corneene. După întoarcerea pleoapei superioare, corpul străin poate fi observat cu uşurinţă şi extras cu un tampon de vată. După extragere, senzaţia de corp străin poate persista un oarecare timp. În unele cazuri, inflamaţia pe care o provoacă poate stimula o afecţiune conjunctivală care regresează după îndepărtarea corpului străin.

Corpii străini corneeni determină apariţia unei senzaţii de disconfort, de nisip în ochi, scăderea acuităţii vizuale şi apariţia fotofobiei, pe fondul hiperlăcrimaţiei. Corneea este o structură a globului ocular bogat inervată care asigură transmisia luminii, deci are funcţie optică. Transparenţa corneei este factorul esenţial în păstrarea vederii, la care contribuie împreună cu celelalte medii transparente: umoarea apoasă, cristalinul şi vitrosul. Tulburarea vederii variază în funcţie de sediul leziunii şi de vechimea sa. Grosimea corneei este de 0.5 mm în centru şi aproximativ 1 mm în periferie, aşa că un corp străin proiectat în centrul corneei, în aria pupilară, implică riscuri mult mai mari în timpul extracţiei decât unul proiectat în periferia corneei.

Corpul străin poate fi observat la suprafaţa corneei la examinarea cu biomicroscopul. În cazul în care este vorba de un corp străin metalic, apare un inel de rugină în jurul acestuia care poate complica afecţiunea şi care necesită la rândul lui, îndepărtarea cu minuţiozitate şi tratament de specialitate. Complicaţiile care se pot produce din cauza neprezentării imediate la medic sunt: reacţie inflamatorie (edem cornean) care se manifestă cu opacifierea corneei şi scăderea vederii, reacţii iridociliare şi suprainfectarea leziunii.

Corpii străini intraoculari se asociază cu plăgi oculare penetrante, însoţite de distrucţii oculare grave, inflamaţii şi infecţii oculare, soldate de cele mai multe ori cu leziuni oculare permanente. Necesită extracţie de urgenţă, iar salvarea globului ocular este posibilă dacă acest corp străin este scos în primele 8-12 ore de la traumatism de catre medicul oftalmolog în sala de operaţie.

Leziunile de natură mecanică rezultate în urma pătrunderii şi trecerii corpilor străini prin ochi sunt reprezentate de perforaţii, rupturi, pierderi de substanţă, cataractă, hemoragii.

Leziunile inflamatorii pot apărea imediat sau tardiv, ele putând fi inflamaţii uşoare, exudative (care se însoţesc de congestie şi edem) cum ar fi uveita sau inflamaţiile severe, supurative (cu formare de puroi) - hipopionul sau edoftalmita. Corpii străini metalici intraoculari oxidabili (fier, cupru), care nu au fost extraşi în contact cu mediile oculare suferă în timp o serie de transformări chimice, în urma cărora rezultă substanţe ce impregnează ţesuturile oculare (impregnarea cu săruri de fier constituie sideroza oculară, iar cea cu săruri de cupru, calcoza). Impregnarea ţesuturilor oculare cu diverse substanţe, poate avea ca şi consecinţă pierderea vederii.

În cadrul siderozei oculare, corneea capătă o culoare verde brun, pupila este în midriază (dilatată), areflexa, cristalinul poate prezenta cataractă siderotică. Sideroza este ireversibilă. În cursul calcozei apare un cerc verde al corneei si cataractă calcozică (opacifierea cristalinului).

Pentru evidenţierea corpilor străini de la nivel ocular pot fi făcute următoarele investigaţii:

• examinarea la biomicroscop - poate evidenţia un corp străin care se găseşte în segmentul anterior al ochiului (camera anterioară, iris, cristalin) sau în partea anterioară a vitrosului (masă gelatinoasă semilichidă şi transparentă care ocupă spaţiul cuprins între faţa posterioară a cristalinului şi retină);
• examenul oftalmoscopic – poate evidenţia corpi străini localizaţi la nivelul membranelor profunde ale ochiului (retina şi coroida)
• examenul radiologic – este o metodă valoroasă de diagnostic dar insuficientă pentru corpii străini radiotransparenţi sau fragmente foarte fine;
• ecografia.

Tratamentul constă în extragerea corpului străin prin diverse tehnici (când corpii sunt magnetici şi situaţi în profunzime, ei vor fi extraşi cu electromagnetul; când corpul străin este nemagnetic, acesta se extrage cu o pensă specială). Pentru prevenirea infecţiei se vor administra antibiotice pe cale generală şi profilaxie antitetanică. Local (la nivel ocular) se vor administra antibiotice, antiinflamatorii, midriatice (picături care produc dilatare pupilară) şi pansament steril.

Ochiul este un organ delicat şi sensibil. De aceea, este mai bine de evitat apariţia acestui tip de urgenţă oftalmologică decât de tratat complicaţiile ce decurg de aici:

• prevenirea pătrunderii corpilor străini oculari prin folosirea echipamentelor de protecţie adecvate (ochelari de protecţie, ecranele speciale cu care sunt dotate sculele şi dispozitivele posibil generatoare de mici fragmente)
• prin simpla purtare a ochelarilor de vedere (pentru distanţă sau citit) şansa de a evita un corp străin ocular creşte spectaculos
• în cazul pătrunderii unui corp străin în ochi, este bine de evitat frecarea ochiului afectat. Dacă nu există posibilitatea de a spăla ochiul cu ser fiziologic sau măcar cu apă curată, se poate masa uşor ochiul sănătos. Prin lăcrimare reflexă, unii corpi străini pot fi îndepărtaţi astfel din ochi
• încercaţi să ţineţi ochiul închis. Clipitul excesiv agravează afecţiunea
• tentativele de a îndepărta acasă un corp străin ocular pot determina complicaţii mai grave decât corpul străin în sine
• corpii străini oculari sunt o urgență oftalmologica. Tergiversarea consultației poate avea urmări grave pentru ochi.