Descrierea astigmatismului

Astigmatismul (din grec. ”a” = fără şi ”stigma”= stigmă, sau punct de focar) este cea mai comună problemă vizuală.

Astigmatismul este un viciu de refracţie (tulburare de refracţie) in care razele de lumină venite paralel de la infinit, după traversarea globului ocular, nu se unesc intr-un singur punct, deci focarul nu este punctiform, ci este format din mai multe pucte care formează fie focare liniare, fie neregulate.

Din acest punct de  vedere, astigmatismul se clasifică în:

-astigmatism neregulat;

-astigmatism regulat.

Astigmatismul neregulat  este un viciu de refracţie în care suprafaţa refractivă oculară neregulată induce un front de undă neregulat corespunzător unei puteri dioptrice care variază neuniform, impredictibil dintr-un punct în altul al corneei. Responsabilă de astigmatimul neregulat este faţa anterioară a corneei atunci când este afectată de entităţi patologice care o modifică: keratoconus, cicatrici postinflamatorii sau postraumatice, ulcere corneene, pterigion, chirurgie refractiva.  Foarte rar, acest astigmatism este datorat cristalinului.

Astigmatismul neregulat se corectează cu lentile de contact dure sau chirurgical, prin keratoplastie.

Există patru tipuri de astigmatism neregulat caracterizate prin următoarele anomalii de suprafaţă corneană: elevaţie centrală, arie de aplatizare, elevaţie excentrică sau arie de aplatizare excentrică.

Astigmatismul regulat este astigmatismul în care fiecare meridian are aceeaşi refracţie în oricare punct al său, iar trecerea de la refracţia unui meridian la refracţia meridianului vecin se face treptat. Sunt forme regulate de astigmatism, când cele două imagini virtuale formate pe retină care pot fi situate la distanţe diferite între ele după gravitatea bolii, dar imaginile sunt întotdeauna amplasate pe o axă verticală, pe când la formele neregulate imaginile se află în poziţia unui unghi de 90° sau aşezate oblic una faţă de alta.

Descriere din punct de vedere optic: Majoritatea persoanelor nu au corneea perfect sferică. Raza sa de curbură este de 7,8 mm în meridianul  orizontal şi de 7,7 mm în meridianul vertical.Există deci un astigmatism cornean fiziologic de 1 dioptrie care nu necesită corecţie.

Fig.2 Vedere normală	Fig.3 Vederea în astigmatism

Clasificarea astigmatismelor regulate se face după mai multe criterii:

1.După pozitia focarelor in raport cu retina  întâlnim:

- Astigmatismul simplu:unul dintre focare este pe retina, celalalt poate fi înaintea retinei –astigmatim miopic simplu sau în spatele retinei – astigmatism hipermetropic simplu ( meridianul principal este emetrop , iar celălalt este hipermetrop sau miop);

- Astigmatismul compus: ambele focare sunt fie înaintea retinei –astigmatim miopic compus ( 38 %), fie în spatele retinei – astigmatism hipermetropic compus (27 %) ;

Astigmatismul mixt: un focar inaintea retinei, celălalt în spatele retinei( 11 %).

În funcţie de poziţia celor doua focare în raport cu corneea, exista:

-Astigmatism conform regulei:  focarul orizontal este mai aproape de cornee, deci meridianul vertical este mai refringent, iar cel orizontal este mai puţin refringent(astigmatism fiziologic- între 60 şi 120 de grade),

-Astigmatism invers regulei: focarul vertical este mai aproape de cornee, deci meridianul  orizontal este mai refringent(între 150 şi 30 de grade).

3.In functie de înclinaţia meridianelor faţă de orizontală:

- cu axe 0 si 90 °,

- astigmatism cu axe oblice – axele pot avea orice poziţie intermediară, dar sunt întotdeauna perpendiculare.

Clasificarea etiologică a astigmatismelor regulate:

1. Astigmatismul regulat de origine corneană este cel mai frecvent. Acest astigmatisme pot fi primare sau secundare.

Astigmatismul primar cornean este determinat genetic şi se transmite autozomal recesiv.

Astigmatismul secundar cornean este produs fie de factori indirecţi (presiune asupra corneei determinată de şalazion, tumori palpebrale, tumori orbitale) fie de factori direcţi (chirurgia cataractei, chirurgia refractivă).

2.Astigmatism extracornean.  Este foarte redus ca număr , poate fi  de origine cristaliniană. Apare după subluxaţii de cristalin sau deformări cristaliniene.

3.Astigmatim retinian:  in miopiile forte, polul posterior al ochiului, in loc sa fie in plan frontal, este oblic din cauza stafiloamelor posterioare.

Mărimea astigmatismelor se măsoară în dioptrii cilindrice şi gradul astigmatismului este dat de diferenţa de dioptrii dintre cele două meridiane. Cele mai frecvente sunt astigmatismele de 1-2 dioptrii. În şcoli, 15-20% dintre elevi sunt astigmaţi cu valori mici (intre 0,25 – 1,00 diptrii cilindrice).

Astigmatisme mari, peste 3 dioptrii, se întâlnesc mai rar.

Manifestări subiective ale astigmatismului.

Pacientul cu astigmatism mic s-ar putea să nu remarce nimic sau doar o vedere usor neclară. Uneori astigmatismul necorectat poate da dureri de cap sau de ochi şi poate produce vedere distorsionată şi intunecată.

Astigmatismele importante determină scaderea acuităţii vizuale, vedere inceţoşată, inclinarea sau rotaţia capului, îngustarea fantei palpebrale (micşorarea ochilor), apropierea textului de ochi la citit, dureri de cap exacerbate de concentrarea vizuală. Uneori viciul de refracţie este unilateral sau are o valoare mai mare la un ochi şi mai mică la celălalt ochi – situaţie denumită anizometropie. În astfel de situaţii este posibil să apară complicaţii pe termen lung, cum ar fi strabismul şi ambliopia.

Cefaleea şi oboseală vizuală este mai des întâlnită la pacienţii  care au astigmatism hipermetropic şi acomodează.

 Fotofobia şi,  câteodată,  diplopia monoculară poate fi simptomatică pentru un astigmatism invers regulei sau care se decompensează.

Astigmatismul miopic compus determină distorsiuni în procesul de percepţie a imaginilor, în speciala celor îndepărtate. Ca regulă generală, imaginea formată pe retină este înceţoşată iar pacientul acuză lipsa de claritate la vederea la distanţă. Când se determină acuitatea vizuală, se sesizează câteva aspecte semnificative:

-  pacientul confundă literele (N in loc de H) și cifrele (8 în loc de 6);

- acuitatea vizuală este variabilă la examinări succesive în funcţie de starea de oboseală vizuală.

Pacienţii cu astigmatism necorectat se plâng de o acuitate vizuală proastă, în special aceia care au astigmatis contrar regulei; un astigmatism conform regulei este mai puţin supărător, deoarece cele mai multe litere din alfabetul nostru , ca şi obiectele înconjurătoare sunt de cele mai multe ori alungite în sens vertical şi de aceea mai puţin supuse unei distorsiuni verticale.

Pe de altă parte, astigmatismul necorectat poate determina o lipsă de încredere în propria persoană.

Diagnosticul  de astigmatism, ca şi în cazul celorlalte vicii de refracţie, se face prin metode obiective şi subiective de refracţie, în condiţii de relaxare a efortului acomodativ sau, cel mai corect, prin instilarea de picaturi cicloplegice  (care paralizeză pentru timp limitat acomodaţia).

Astigmatismul necesită corecţie optica adecvată: corecţie aeriană (ochelari cu lentile sfero-cilindrice), lentile de contact sfero-cilindrice (torice) sau chirurgie refractivă.

Corecţia prin ochelari este cea mai des utilizată şi asigură cea mai bună şi stabilă imagine proiectată pe retină; ramele pentru ochelarii astigmatului ar trebui să fie robuste, stabile, pentru a fi siguri că axul stabilit al cilindrului rămâne în aceeaşi poziţie, indiferent de mişcările pe care purtătorul le face pe parcursul unei zile.

Astigmatismele simple se corectează cu lentile cilindrice. Lentila se orienteză cu axul  perpendicular pe meridianul astigmat.

Astigmatismele compuse pot fi corectate in două moduri: fiecare ax cu cilindru corespunzător, fie cu lentile sfero-cilindrice.

Astigmatismele mixte, teoretic, pot fi corectate astfel:

-  cu cilindrii încrucişaţi

-  cu lentilă cilindrică pozitivă combinată cu lentilă sferică negativă

-  cu lentilă cilindrică negativă combinată cu lentilă sferică pozitivă.

Convenţia internaţională este de a scrie cilindrul , pentru astigmatismle mixte,  intotdeauna cu semnul -.

Corecția astigmatismului cu lentile de contact

Lentilele de contact vor fi speciale, torice, dure pentru astigmatismele mari şi moi (soft) pentru astigmatismele mici. Lentilele de contact pentru astigmatism se prescriu cu următorii parametrii:  sferă, cilindru, ax, rază de curbură, diametru. Lentilele de probă se adaptează în cabinet și se apreciază acuitatea vizuală, confortul vizual, corectitudinea adaptării și stabilitatea axului cilindrului, după care se comandă lentilele de contact definitive. 

Corecţia cu lentile de contact este preferată din motive estetice, din motive legate de profesia purtătorului sau de hobby-urile sale (de exemplu pentru sport), mai rar din motive optice (de exemplu diferenţa prea mare de dioptrii între un ochi şi celălalt, caz denumit anizometropie).

Chirurgia refractivă include o sumă de procedee chirurgicale destinate reducerii viciilor de refractie ale ochiului si deci, eliminarea necesităţii de a purta ochelari sau lentile de contact. Aceste procedee au rolul de a corecta erorile de refracţie prin schimbarea distanţei focale a ochiului.