Salazionul este o formaţiune chistică, de natura inflamatorie, care corespunde creşterii de volum a unor glande din interiorul pleoapelor. Aceste glande secretă componenta lipidică a filmului lacrimal, care se etalează pe suprafaţa ochiului cu fiecare clipit. Glandele se află în interiorul pleoapelor şi canalele lor de secreţie se deschid la marginea liberă a pleoapelor, lângă gene. Dacă aceste canale se închid, glandele cresc în volum prin acumularea secreţiei lipidice care nu se poate elimina. La palpare, şalazionul apare ca un chist care poate fi dureros la atingere şi care se poate înroşi, mai ales în prima săptămână de evoluţie. Dacă şalazionul nu scade în volum în urma tratamentului recomandat de medic, atunci el trebuie operat.

Fig.1 Orjelet, pleaopa superioara	Fig.2 Salazion, pleoapa inferioara

Şalazionul apare frecvent la pacienţi cu blefarită cronică şi acneea rosacea. Forma acută de şalazion poate fi similară cu un orjelet la debut şi este practic imposibil de diferenţiat clinic. Leziunea poate drena spontan sau poate persista ca un nodul cronic situat uzual la câţiva mm distanţă faţă de marginea pleoapei. Un şalazion se poate prezenta insidios sub forma unui nodul îndurat, nedureros. Un şalazion mare situat pe pleoapa superioară induce astigmatism. 
Diagnosticul se bazează pe aspectul tipic al leziunii. Diagnosticul diferenţial trebuie să includă carcinomul sebaceu şi carcinom bazo-celular. De aceea, examenul histopatologic este important pentru aceste leziuni. Examenul histopatologic evidenţiază pentru şalazion inflamaţie lipogranulomatoasă, cu spaţii clare ce corespund lipidelor, înconjurate de celule gigante de corp străin, neutrofile, limfocite, eozinofile şi o capsulă pseudofibroasă ce se formează frecvent în jurul leziunii. Tratamentul diferă în funcţie de stadiul leziunii. Forma acută de şalazion se tratează cu comprese calde ce favorizează localizarea şi drenajul. Pentru şalazion cronic se indică injecţii intralezionale cu corticosteroizi sau tratament chirurgical. Incizia verticală transconjunctivală permite expunerea adecvată a leziunii şi limitează afectarea glandelor meibomiene din vecinătate. Un şalazion mic, care se poate resorbi spontan, poate fi extras prin incizie şi chiuretare.

Fig.3 Salazion intern, ploapa inferioara	Fig.4 Salazion extern, pleoapa inferioara

Intervenţia chirurgicală se poate face prin incizie la piele (dacă şalazionul este extern) sau prin interiorul pleoapei (prin conjunctivă) dacă este intern. În prealabil se instilează picături cu anestezic, se dezinfectează tegumentele pleoapei şi se efectuează o injecţie cu xilină în pleoapă, lângă chist.

Se aplică o pensă hemostatică pentru a reduce sângerarea. După incizie se evidenţiază chistul, care e format dintr-un perete (denumit cămaşa chistului) şi un conţinut grăsos, de obicei suprainfectat. Se incizează cămaşa chistului, se chiuretează conţinutul acesteia şi se extrage cămaşa în întregime. Dacă incizia e prin interior, la conjunctivă, nu se pun fire. Se pansează ochiul până a doua zi, când se face primul control. Postoperator, se va face tratamentul recomandat de medic. Este posibil ca după operaţie, pleoapa afectată să prezinte echimoză şi o uşoară tumefiere. Dacă s-au pus fire, acestea se extrag după 7 zile.

Este necesar un tratament de întreţinere la pacienţii care au blefarită ( infecţie a marginii libere a pleoapei). Este posibil ca în timp şalazionul să reapară în altă zonă la aceeaşi pleoapă sau la celălalt ochi.