Retinopatia diabetică este o complicaţie frecventă a diabetului şi are o prevalenţă de 33,2% printre pacienţii diabetici. Este principala cauză de orbire la persoanele între 20 şi 65 ani. Majoritatea pacienţilor cu o vechime a bolii de cel puţin 20 de ani dezvoltă retinopatie diabetică, din care 5,6% prezintă edem macular semnificativ clinic iar 7,9% prezintă retinopatie ce ameninţă grav vederea.
Retinopatia diabetică este clasic definită ca formă neproliferativă sau proliferativă. Edemul macular poate complica fiecare din cele 2 forme. 
Severitatea retinopatiei diabetice neproliferative creşte, cu conversia spre formă proliferativă. Retinopatia diabetică proliferativă produce reducerea vederii mai mult decât edemul macular. Totuşi, cum edemul macular apare mai frecvent în tipul 2 de diabet, cel mai prevalent, el este principala cauză de pierdere a vederii la pacienţii cu retinopatie diabetică. Edemul macular diabetic este definit clasic ca fiind focal sau difuz, bazat pe examinarea angiografică. Formele cistoide şi tracţionale pot fi fiagnosticate prin examinarea OCT.

Factorii de risc pentru edemul macular diabetic sunt vârsta şi controlul diabetic deficitar. Riscul creşte cu cât severitatea retinopatiei diabetice background creşte. Într-un studiu cuprinzând 1585 de pacienţi cu diabet, incidenţa edemului macular diabetic a fost numai 20% printre cei cu formă uşoară de retinopatie diabetică neproliferatiă, dar a fost de 75% printre cei cu formă severă de retinopatie diabetică neproliferativă.

Fig.1 Edem macular diabetic	Fig.2 Edem macular diabetic

Pentru retinopatia diabetică cel mai bun mijloc de prevenţie este tratamentul optim al diabetului şi comorbidităţilor care-l acompaniază frecvent. Din studiile pe termen lung ştim că hiperglicemia este factorul principal care contribuie la dezvoltarea unui număr de complicaţii cronice, incluzând retinopatie, neuropatia şi nefropatia care sunt responsabile de a influenţa negativ calitatea vieţii, ca şi mobiditatea pe termen lung.

Ghidul european al Asociaţiei Europene de Studii Diabetice (EASD) lansează câteva obiective dificile pentru pacienţii diabetici. Acestea includ nu doar menţinerea nivelului HbA1c la 6,5%, dar şi menţinerea TA la nivele sub 130/80 mmHg, LDL colesterol sub 1,8 mmol/l şi trigliceridele sub 1,7 mmol/l (EHJ – 2007). 
Ghidul recomandă, de asemenea, schimbări în stilul de viaţă, cum ar fi mai mult exerciţiu fizic şi modificări de dietă, în particular reducerea aportului de zahăr şi grăsimi. Oprirea fumatului este obligatorie, deoarece fumatul contribuie la toate complicaţiile cronice, în special cele macrovasculare.

Nivelul HbAlc recomandat este susţinut de studi largi care arată că un control glicemic riguros este eficient în reducerea incidenţei complicaţiilor la pacienţii diabetici. Recent publicat, studiul de 10 ani UKPD (NEJM 2008) arată că rata progresiei retinopatiei rămâne scăzută printre pacienţii care au urmat un tratament antidiabetic intensiv, cu păstrarea nivelului recomandat al HbAlc.

Fig.5 Tomografie în coerenţă optică pentru edemul macular diabetic

Tratamentul edemului macular este o provocare majoră în ciuda progreselor realizate în controlul glicemiei, presiunii arteriale, utilizarea fotocoagulării LASER şi chirurgiei vitreoretiniene. Prin adăugarea agenţilor farmacologi, singuri sau în combinaţie, îmbunătăţirea prognosticului vizual poate fi posibilă. 
Fotocoagularea LASER rămâne standardul de aur şi este tratamentul de bază pentru edemul macular diabetic. Studiul ETDRS arată că fotocoagularea LASER a edemului macular clinic semnificativ reduce riscul scăderii vederii cu 50% şi numai 13% din ochii trataţi vor pierde de 3 sau mai multe linii de acuitate vizuală în următorii trei ani, în comparaţie cu pierderea vederii la 33% din pacienţii netrataţi. 
Totuşi, fotocoagularea LASER nu pare eficientă în îmbunătăţirea vederii şi mai puţin de 50% din pacienţi care urmează tratamentul câştigă o linie de acuitate vizuală.
De aceea specialiştii în retină şi-au îndreptat atenţia spre agenţi farmacologici implicaţi în patologia microvasculară, incluzând inhibitori ai factorilor de creştere VEGF, IGF şi corticocosteroizi.

În timp ce iniţial corticosteroizii au părut foarte promiţători ca opţiune faţă de fotocoagularea LASER, mai ales în îmbunătăţirea acuităţii vizuale, rezultatele pe termen lung au indicat faptul că aceşti agenţi nu au avut un efect susţinut în timp. Inhibitorii de VEGF au câştigat teren în ultimii ani având potenţial de tratare a retinopatiei diabetice.

Agenţii terapeutici actuali sunt EYLEA® (aflibercept), BEOVUE™(brolucizumab), XIMLUCI (Ranibizumab), a căror eficiență dovedită clinic conduce la îmbunătățirea acuității vizuale a pacienților tratați în Clinica Novaoptic. 

În perspectivă apropiată, un nou medicament, Vabysmo, cu acțiune duală anti-VEGF și anti-Angiopoetină-2, permite intervale mai lungi între administrări, cu efect terapeutic prelungit. 

În concluzie, în tratamentul ochiului diabetic, medicii Clinicii Novaoptic combină fotocoagularea LASER cu injecţiile intravitreene de corticosteroizi sau inhibitori VEGF pentru menţinerea funcţiei vizuale a pacienţilor cu diabet zaharat.

Este o necesitate urgentă să aplicăm aceste terapii alternative în practica curentă în scopul îmbunătăţirii prognosticului vizual al pacienţilor noştri cu diabet şi a calităţii vieţii acestora.