Pterigionul este o afecţiune a suprafeţei ochiului şi constă în dezvoltarea anormală a unui strat triunghiular de ţesut fibrovascular pornind din conjunctiva care invadează corneea. Apare la persoanele care lucrează mai mult în aer liber (expuse la radiaţiile ultraviolete), expuse la praf, medii uscate şi este favorizat de microtraumatisme. 
Pterigionul este alcătuit din cap (prin intermediul căruia invadează corneea), un col aderent de cornee şi corp, cu forma triunghiulară şi baza în evantai pe conjunctiva nazală.
Pterigionul evoluează în 3 stadii: primul e invazia incipientă pe 1-2mm de cornee, al doilea stadiu este cel mai des întâlnit (atunci când pterigionul se întinde pe 3-4mm, până aproape de marginea pupilei). În stadiul cel mai avansat, pterigionul atinge şi chiar depăşeşte marginea pupilei, intrând în axul vizual.

Motivele pentru care trebuie operat pterigionul sunt următoarele: estetic, funcţional (poate reduce mişcările ochiului), poate scădea vederea în stadiile 2 şi 3, se poate infecta şi poate favoriza infecţii corneene.

Intervenţiile chirurgicale sunt diferite funcţie de gradul pterigionului. Toate sunt grevate de riscul recidivei, de aceea procedeele s-au perfecţionat în decursul timpului.

Fig. 1 Pterigion stadiul III

La începutul operaţiei se îndepărtează capul şi colul pterigionului de pe cornee; apoi se secţionează corpul acestuia şi se curăţă suprafaţa sclerei de ţesutul patologic. Există multe variante de a termina operaţia de pterigion:

• să se lase sclera neacoperită
• să se acopere cu conjunctiva din vecinătate (doar la pterigioanele mici datorită riscului mare de recidivă)
• să se utilizeze un grefon prelevat de la acelaşi ochi din conjunctiva de sub pleoapă (intervenţia durează mai mult dar recidiva e mai redusă) care să se sutureze şi să acopere tot defectul; se mai poate asocia la persoanele tinere sau în cazurile avansate şi aplicarea pe scleră timp de 5 minute a unei substanţe care inhibă dezvoltarea ţesutului patologic reducând şi mai mult riscul recidivei (substanţa este mitomicina C şi este un medicament citostatic)
• pentru cazurile foarte extinse şi pentru unele recidive se efectuează transplantul lamelar de cornee şi transplant de membrana amniotică pentru acoperirea suprafeţei conjunctivale

Fig.2 Pterigion stadiul I	Fig.3 Pterigion stadiul II

Evoluţia postoperatorie: în primele zile după operaţie ochiul este roşu, poate să lăcrimeze şi să doară; aceste fenomene dispar treptat după ce se vindecă suprafaţa corneei de unde s-a excizat pterigionul şi a locului de unde s-a prelevat grefonul. Este posibil ca pacientul să poarte un pansament ocular sau o lentilă de contact terapeutică câteva zile după operaţia de pterigion. În general, între a 2-a şi a 3-a săptămână postoperator apare edemul grefonului care se remite după tratament.
Complicaţiile postoperatorii sunt rare: infecţii corneene, ruperea suturilor grefonului, astigmatism cornean. Există un risc de subţiere corneană dupa utilizarea mitomicinei C, de inflamaţie oculară şi de glaucom secundar care, deşi rar întâlnite, trebuie menţionate.

Pacientul este informat că în cazurile de pterigion cu invazie corneană importantă, intervenţia este de durată, că trebuie să revină regulat la control în primele zile şi apoi săptămâni şi că va avea fire de sutură la conjunctivă care trebuie scoase. De asemenea, sunt recomandate instilaţii oculare care se utilizează până la vindecarea suprafeţei ochiului. Este bine să se evite mediile cu praf, cu temperaturi extreme, curent, în primele 3 săptămâni după operaţia de pterigion.